Cele mai mari nemultumiri ale artistilor romani

Fiecare roman se plange de ceva. Unii considera ca au pensiile sau salariile prea mici, in timp ce altii sunt nemultumiti de stilul de viata. Am stat de vorba cu mai multi artisti romani pentru a afla ce anume ii deranjeaza pe ei si ce solutii propun. Ozana Barabancea ne-a expus mai multe probleme ale artistilor din Romania, printre care "enclavizarea castelor profesionale si falsele orgolii afisate in mediile profesionale specifice - exista o parte constructiva si in acest gen de conflicte, caci infruntarea artistica sporeste valoarea intrinseca a actului artistic". "O alta problema este needucarea pe mai departe, ca acum ceva vreme, a perceptiei valorii artistice de catre publicul larg. Imi amintesc si acum de lectiile publice (in aule deschise sau pe canale TV) ale regretatului Iosif Sava sau ale lui Leonard Bernstein. Caci muzica sau orice alta arta, dincolo de vanitati personale sau institutionale, ramane un medicament pentru minte si suflet. In plus, rezultand direct din problema anterioara, lipsa vectorilor actuali ai unei arte sau alteia devalorizeaza fenomenul in sine in fata oricarui doritor de investitii la acest nivel. Si vorbesc aici de acte artistice de inalt nivel, la care Romania a fost parte peste vreme prin marii sai reprezentanti. Putem adauga si lipsa unor programe specifice, corecte si consistente la nivel national in formarea unei pepiniere de artisti, asa cum exista la nivelul oricarei tari civilizate din cadrul Uniunii Europene", a continuat artista, care momentan face parte din juriul emisiunii "Te cunosc de undeva" de la Antena 1. Ea considera ca pentru a se schimba ceva este nevoie, in primul rand, de identificarea si constientizarea acestor probleme de catre factorii de decizie in domeniu, fie ei reprezentati de ministere de profil, directii publice sau autoritati locale. "As recomanda o transparenta sporita a acestor institutii reprezentative: o zi a portilor deschise, dialoguri interactive in zile programate intre mari artisti si spectatori, turnee si intalniri cu publicul larg, incluzand aici scolile. Caci arta ramane, indiferent de vremuri, un etalon. Iar in fata ei orice varianta noua de hot, talhar sau arivist sau orice urmas al acestuia va pleca fruntea. Ideea este ca acest act artistic sa fie tinut la un inalt nivel, iar cel care concepe, deseneaza sau pune in opera astfel de lucrari sa aiba o doza marita de responsabilitate", a adaugat Ozana Barabancea. Actorul Silviu Biris se declara nemultumit de ignoranta actului cultural in sine si nerecunoasterea reala a valorilor artistice autentice si mai enumara "salariile mici, sistemul teatral (cultural) romanesc nesustinut cu adevarat de stat, din diferite motive cretine (cam aceeasi soarta ca si in sistemul medical si educational). Lipsa unei viziuni reale si inconstienta din partea autoritatilor, vizavi de impactul catastrofal asupra unei populatii lipsite de repere culturale". Care ar fi solutia din punctul sau de vedere? Actorul crede ca televiziunile ar trebui sa nu alerge numai dupa audienta si sa faca ceva pentru a schimba situatia actuala. Media ar trebui sa promoveze artistii cat sunt in viata "Televiziunile, daca tin cu adevarat la public (popor), ar trebui sa lase la o parte obedienta audientelor imediate si sa faca pact cu elitele artistice in vederea realizarii unui divertisment de calitate. (...) Media, in general, ar trebui sa promoveze activitatile artistilor, mai ales cand sunt in viata, nu dupa moartea lor", ne-a spus Silviu Biris.

O noua revelatie in Opera Nationala...ADRIANA DUMITRIU in rolul Senta DIN Olandezul Zburator

Richard Wagner e pe departe un compozitor simplu...cand auzi despre el...fara sa il asculti si fara sa ai cultura necesara, te sperii .Trebuie sa ai norocul sa te indrume cineva, sa te sfatuiasca sa mergi la opera,in sala de spectacol, sa simit energia aia, nu doar sa asculti pe disc sau sa vezi pe youtube...E un compozitor ce te cucereste prin maretie, impozantza, un compozitor profund, fiind singurul care si a scris libretele la absolut toate operele sale.Corurile wagneriene sunt adevarate performante sportive si pentru barbati si pentru femei, pentru ca nu orice corist poate aborda partitura.Iti trebuie un maestru ca maestrul OLARIU.Si nu orice maestru poate "dresa" un cor pentru o asemenea sonoritate, fortza si frazare.
Vorbesc pentru publicukl larg, acum, pentru ca vreau sa educ masele si prin blogul meu, sa arat oamenilor ca sunt lucruri mult mai emotionante, sau cu adevarat emotionante, in lumea asta, precum ARTA, MAESTRIA, CREEATIA.
Wagner mi-a fost dat sa vad la Opera nationala cand eram mica, si fugeam de acasa, la 14 ani,si am ramas fascinata, de THANNHOISER.O dirija maestrul TRAILESCU, si plangeam in sala de la Uvertura.Apoi am ascultat CORUL INVITATILOR, care m-a urcat pana la Dumnezeu si m-a coplesit.Soprana era Cormelia Pop si apoi Mariana Simionescu.L-am ascultat si pe Ludivic Spiess, chiar in ultimul lui spectacol de Olandezul Zburator, si i-am multumit ca si a incheiat cariera....nu mai putea sa cante...(decat sa ajungi sa iti bata vocea la cvinta, mai bine te retragi in glorie, ca vorba aia:" ce se taie , nu se fluiera").
Am fost captivata si mai mult de Wagner cand am cantat, am luat partitura in brate si am pus osul la treaba...atunci m am indragostit cu adevarat de muzica lui.DA, GREA, DAR PROFUNDA, TE PATRUNDE IN TOTI PORII SI AI REVELATII... INTRI IN TRANSA.Sustin si acum ca educatia nu se face in doua zile si insistand, perseverand, dar pofta vine mancand.
Ce e specific in muzica lui corala? Respectul pentru fiecare voce in parte, pusa in valoare tocmai de acordurile mari, desfacute, prin distantza mare intre sopranul prim si contraalto, si prin maestuozitatea interpretativa. Un compozitor pretentios , ce te obliga sa il respecti iubindu-l.
Va spun toate astea, ca sunt fericita ca fac aceasta meserie si pentru ca stiu sa ma bucur de ea in fiecare zi.Sper ca si colegii mei sa ma aprobe...daca nu...ei au dreptul oricand sa se retraga.
Aseara a fost un spectacol special, si as fii vrut sa fie sala arhiplina si sa se bucure multa lume de debutul colegei mele ADRIANA DUMITRIU IN ROLUL SENTA.
Am tot respectul pentru toate sopranele care au abordat roluri wagneriene, pentru ca sunt pietre grele, nestemate muzicale, briliante sonore, demonstratii de tehnica, fraza, maestrie, fortza interioara,si e certificat de autenticitate pentru maestria unei soprane dramatice.
Dar aseara am plans de bucurie pentru ca prietena ema si colega mea, ADRIANA DUMITRIU a facut un rol exceptional, desi a debutat in conditiile in care tatal ei e in coma la spital in Craiova de luni.S- a concentrat, s-a tranfigurat, s-a pus in pielea personajului si a fost senzationala.Senzationala.Pardon, am vrut sa spun ...SEN-ZA-TI-O-NA-LA!!!!!!!!!!!!
TOATE SUNETELE LUATE IMPECABIL, ce sa mai vorbim de frazare, de joc, de atitudine,si mai ales de bucuria pe care ne-a facut-o noua , tuturor prietenilor si colegilor ei.Adriana, draga, ai demonstrat ca esti o fortza, un om puternic pentru ca ai facut un rol impecabil,consideram ca ai fost revelatia stagiunii si te iubim, te pretuim, si suntem alaturi de tine.Ai meritat sa plang ieri cand te vedeam pasind pe scena , la aplauze, te zaream printre lacrimile de bucurie, ca ne-ai demonstrat curajul si puterea ta, de a te mobiliza in momente grele, cand singurul tau parinte, care a r fii vrut sa te vada pe scena, e in spital in stare grava.
Esti un exemplu pentru noi toti si iti multumim.
Soprane Wagneriene sunt putine si tu esti printre ele.
Respectul si stima noastra, pentru tine si pentru toti cei ce abordeaza un astfel de repertoriu.
Te iubim !si daca de la noi e mai putin, de la DUMNEZEU, SIGUR , E MAI MULT!

Madame Butterfly de G PUCCINI

Ramane de departe cel mai mare compozitor de opera, pentru sufletul meu.Am trecut azi pe langa un chiosc de ziare si mi-am luat doua opere CARMEN SI Madama Butterfly si acum am pus-o pe dvd sa o ascult si privesc si ascult si sunt emotionata de subiect mai mult decat credeam.
Doamne, ce trist sa fii fost bogat si sa ajungi sarac si sa te lasi pacalita la doar 15 ani, si sa crezi in fidelitate , sa accepti sa te casatoresti cu un om pe care nici nu il cunosti iar el sa plece in lumea lui....sa revina dupa ceva ani, cu sotia lui, iar tu sa ii arati copilul...LUI.Sange din sangele vostru, dar el apare ca o floare, ignorant si nepasator cu noua sotie, dupa atata amar de vreme, timp in care ai sperat, l-ai iubit si l-ai asteptat.Dezamagirea e atat de mare incat onoarea te impinge la HARAKIRI (SINUCIDERE).
Unde e curajul? unde e lasitatea? Imi vine sa plang....ascult si plang!
Asta e lectia mea de viatza...iubirea neconditionata.Inca nu mi-am invatzat-o.
De ce , oare, plang de fiecare data cand ascult Puccinni? e atat de real...sunt coplesita ...as vrea sa il fii cunoscut pe acest compozitor care a murit fiind bolnav d e cancer la gat...ce ironie... sa ii sarut mana si sa ma inclin in fata lui, pentru tot ce a scris...Inca nu realizez ca Opera e cea mai frumoasa muzica, si sa ma inalta , ma ridica spre DUMNEZEU cu fatza luminata si cu bucurie.
Da! Meseria mea e o bucurie!!!!!!!
Am o imensa sansa sa traiesc in mediul asta si sa vibrez , si s a aud cea mai frumoasa muzica din lume.OPERA!
Si cand e cantata si bine....(nu are voie altfel) emotia e imensa...imensa..nu imi incap in piele de bucurie...desi imi curg lacrimi.
Mi-e dor de Japonia, MI-E DOR de tatal meu, CARE A FOST DE CATEVA ORI ACOLO, mi-e dor de copilarie, de parintii mei, dar stiu ca nu exista trecut si viitor...totul e aici, acum, si ei sunt langa mine!Si eu multumesc din tot sufletul divinitatii pentru viata pe care o am.