marți, 30 martie 2010

In seara asta , peste o ora, pe tvr3

Se reia emisiunea DUPA AMIAZA UNUI FAN. Sper sa fie pe gustul vostru. VA IMBRATISEZ.
Publicat de la

7 comentarii:

  1. .M.A.R.I.A.G.E.30 martie 2010 la 14:58

    hmmmm ce sa zic am vazut emisiunea la fel si reluarea de asta noapte impresionanta voce dar iti iubesc caracterul..........felicitariiii
    Pe la Sibiu cand mai ajungeti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ozana Barabancea30 martie 2010 la 20:39

    multumesc, tocmai acum o s a vin spre Sibiu, in 10 minute plec...va multumesc de apreciere..va a sept diseara la imperium pub.ACOLO VOI CONCERTA. Sa ne vedem sanatosi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Julie Black31 martie 2010 la 13:15

    Cine e Ozana?

    Am sa va spun o poveste despre un personaj ce se numeste Ozana.Ne intereseaza in primul rand sa aflam cine este ea,Ozana.As putea incepe cu cateva lamuriri succinte,dar revelatoare.Nu este momentul.Cazul este foarte complicat.O sa va spun atunci o poveste in care autorul este in cautarea unei muze,care din fericire este si personajul principal al povestii.Ati inteles,da,este vorba de aceasta fiinta care poarta un nume predestinat.Nu e important cum am intalnit-o,ci cum si-a pus ea amprenta asupra vietii mele intr-un moment cat se poate de delicat.Incepuse toata povestea in vremea cand totul era intr-un inceput de adormire,cand toamna isi plimba fastuos,dar sumbru amortirea ei peste umbre.
    Nu conteaza nici acest aspect autumnal.Conteaza stralucirea acelei clipe.De inmugurire as spune.Caci despre asta va fi vorba.Cand topirea mea inceata isi contura ultimii pasi poate,apare in viata mea acest soare secund care sa mai lumineze putin amurgul, nesperanta exasperanta.Cu forta unui calau ghilotineaza orice umbra nefasta care-mi adumbreste viata si face ca soarele meu sa inceapa timid a renaste.Cu gesturi repezi,de maestru recontureaza totul,pune la loc ce-a fost uitat,repune in scena sentimente pierdute si recreeaza o entitate cu o esenta deosebita.Numai maestrul isi poate da seama daca din bucata de marmura sau de lemn poate iesi o sculptura deosebita;ea are acest dar.Ea sufera de dezbobocire,de inflorire.Ea m-a purtat pe aripi in zboruruile ei inalte,m-a facut sa vad frumusetea acolo unde greu se poate vedea,chiar cu ochiul unui cunoscator,Ea m-a facut sa vad lumina soarelui,singurul care conteaza ,acela al sufletului propriu.Si totul se intampla fiindca ei ii prieste modul frumos de a fi,modul frumos de a te intruchipa in ceea ce trebuie sa fii.Metoda ei de lucru e muzica,care alta?Nimic mai mult nu se mai poate povesti.Ea a redat sufletului meu ceea ce incepea sa apuna;mi-a redat soarele propriu prin puterea ei de inflorire.Mai mult nu se poate spune.Si cred ca e vorba aici de magie.Numai ea ne poate raspunde in ce consta,desi eu am banuit-o.Nu-mi doresc acum decat sa pot straluci asa cum poate recunoaste ea,ca o maestra,lumina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Julie Black31 martie 2010 la 13:35

    Poate c-as fi ramas
    un copil nebaut
    si ceea ce putea fi dat
    pe dinafara,
    ce putea fi inflorit
    s-ar fi mistuit in durere

    dar tu suferi de
    dezbobocire,de inflorire
    nicio toamna nu rezista
    in fata prea multei lumini...

    Poate c-as fi ramas
    un ceas topit in timp
    negasindu-te...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ozana Barabancea1 aprilie 2010 la 00:10

    JULIAAAAAAA. Eu sunt in Sibiu , m-am trezit acum si am coborat la receptie si am intrat pe blog....m-ai facut sa plang!!!!!!!nu ma asteptam la asa cuvinte frumoase...de dimineatza...m-ai trezit brusc si iti multumesc din suflet...te sun de pe drum..am niste treburi pe l a banci...Esti un om minunat si stii ca meriti ce e mai bun si mai frumos.Nu o spun ca o recunostiinza si ca pe o realitate.Si oamenii au nevoie de semeni ca tine.EU TREBUIE SA ITI MULTUMESC..ORELE CU TINE SUNT O REVELATIE. TE SUNT DE PE DRUM. TE IMBRSATISEZ.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim5 aprilie 2010 la 12:41

    Te iubesc si te respect ca ruda, ca artist si in primul rand ca om. Esti parte din viata mea si a familiei mele. Esti primavara care ne incomjoara, esti aerul pe care-l respiram impreauna, pentru ca suntem rude, si avem apropape acelasi sange ce ne curge prin vene si ne da hrana inimilor noastre generoase si umane, suntem parte a frumestilor acestui pamant si suntem parte din trupul nostru care ne apartine deopotriva la amandoua. TE RESPECT SI TE IUBESC SI MA BUCUR CA NE-AM REGASIT PENTRU CA NOI AMAMDOUA AM FOST MEREU IMPREUNA! PUSSI!

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim5 aprilie 2010 la 12:45

    Am uitat sa semnez comentariul . Sunt eu verisoara ta CHIVUTA ! PUSSI!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)