luni, 2 aprilie 2012

Cele mai mari nemultumiri ale artistilor romani

Fiecare roman se plange de ceva. Unii considera ca au pensiile sau salariile prea mici, in timp ce altii sunt nemultumiti de stilul de viata. Am stat de vorba cu mai multi artisti romani pentru a afla ce anume ii deranjeaza pe ei si ce solutii propun. Ozana Barabancea ne-a expus mai multe probleme ale artistilor din Romania, printre care "enclavizarea castelor profesionale si falsele orgolii afisate in mediile profesionale specifice - exista o parte constructiva si in acest gen de conflicte, caci infruntarea artistica sporeste valoarea intrinseca a actului artistic". "O alta problema este needucarea pe mai departe, ca acum ceva vreme, a perceptiei valorii artistice de catre publicul larg. Imi amintesc si acum de lectiile publice (in aule deschise sau pe canale TV) ale regretatului Iosif Sava sau ale lui Leonard Bernstein. Caci muzica sau orice alta arta, dincolo de vanitati personale sau institutionale, ramane un medicament pentru minte si suflet. In plus, rezultand direct din problema anterioara, lipsa vectorilor actuali ai unei arte sau alteia devalorizeaza fenomenul in sine in fata oricarui doritor de investitii la acest nivel. Si vorbesc aici de acte artistice de inalt nivel, la care Romania a fost parte peste vreme prin marii sai reprezentanti. Putem adauga si lipsa unor programe specifice, corecte si consistente la nivel national in formarea unei pepiniere de artisti, asa cum exista la nivelul oricarei tari civilizate din cadrul Uniunii Europene", a continuat artista, care momentan face parte din juriul emisiunii "Te cunosc de undeva" de la Antena 1. Ea considera ca pentru a se schimba ceva este nevoie, in primul rand, de identificarea si constientizarea acestor probleme de catre factorii de decizie in domeniu, fie ei reprezentati de ministere de profil, directii publice sau autoritati locale. "As recomanda o transparenta sporita a acestor institutii reprezentative: o zi a portilor deschise, dialoguri interactive in zile programate intre mari artisti si spectatori, turnee si intalniri cu publicul larg, incluzand aici scolile. Caci arta ramane, indiferent de vremuri, un etalon. Iar in fata ei orice varianta noua de hot, talhar sau arivist sau orice urmas al acestuia va pleca fruntea. Ideea este ca acest act artistic sa fie tinut la un inalt nivel, iar cel care concepe, deseneaza sau pune in opera astfel de lucrari sa aiba o doza marita de responsabilitate", a adaugat Ozana Barabancea. Actorul Silviu Biris se declara nemultumit de ignoranta actului cultural in sine si nerecunoasterea reala a valorilor artistice autentice si mai enumara "salariile mici, sistemul teatral (cultural) romanesc nesustinut cu adevarat de stat, din diferite motive cretine (cam aceeasi soarta ca si in sistemul medical si educational). Lipsa unei viziuni reale si inconstienta din partea autoritatilor, vizavi de impactul catastrofal asupra unei populatii lipsite de repere culturale". Care ar fi solutia din punctul sau de vedere? Actorul crede ca televiziunile ar trebui sa nu alerge numai dupa audienta si sa faca ceva pentru a schimba situatia actuala. Media ar trebui sa promoveze artistii cat sunt in viata "Televiziunile, daca tin cu adevarat la public (popor), ar trebui sa lase la o parte obedienta audientelor imediate si sa faca pact cu elitele artistice in vederea realizarii unui divertisment de calitate. (...) Media, in general, ar trebui sa promoveze activitatile artistilor, mai ales cand sunt in viata, nu dupa moartea lor", ne-a spus Silviu Biris.

marți, 13 martie 2012

Doamne, iti multumesc

Doamne, zilnic iti multumesc si Te slavesc pentru ca sunt fericita. Doamne, sunt atat de fericita ca imi vine sa plang.Sa plang, sa scot toate durerile trecutului, iertate dar neuitate, sa ma eliberez de ele,sa imi descarc memoria de ele.Sunt fericita incat imi e aproape rusine.Inca lucrez la obisnuinta.E greu sa tii pe umeri atata fericire! Doamne, zilnic iti multumesc ca sunt doar linistita.Am regasit linistea de dupa exaltare.Am regasit fericirea in fiecare milimetru, in fiecare secunda, in fiecare cotlon ascuns si ma simt ca pe un varf de munte,simt adiera mangaietoare a mainilor Tale, simt suflul Tau in fiecare prezenta a vantului curat! Eu azi invat sa gestionez fericirea! Eu invat sa respect fericirea, asa cum demult, nu mi-am abandonat nefericirea.Dar prin nefericire am invatat sa pretuiesc belsugul spiritual si inima mea inca mai bate, sufletul inca mai arde emotii si deci, simtind, traiesc! Tot trecutul meu a construit ceea ce sunt acum.De aceea iti multumesc.Si pentru binele sau raul infruntat odinioara.Iti multumesc pentru lacrimile si suspinele strigate ce urlau si imi mistuiau sufletul copilaros.Dar prin ele m-am calit si am invatat ca totul are un scop.Si scopul e evolutia! Se spune ca "Toate drumurile duc la Roma.Eu adaug acum: Toate drumurile duc la Tine.Si tu esti aici ,aproape,in sufletul meu,si secretul revelat ma inclina in fata Ta.Doamne ,sunt ceea ce sunt si tu esti in mine!Amin!

duminică, 26 februarie 2012

Am inteles secretul

Am inteles secretul! Secretul e ascuns in fiecare dintre noi si in capacitartea fiecaruia de a se bucura de ce anume a ales.A ales sa presteze o meserie anume, a ales sa iubeasca o persoana anume, sau a ales sa invinga...daca nu, sa piarda.Cand ne imprietenim cu noi insine, atunci suntem invingatori! Cand suntem proprii nostri stapani ,cand realizam ca iubind generam energie si binecuvantam tot ceea ce e in jurul nostru,atunci invingem. Credinta e energie. Iubirea e eneregie. Flacara gandurilor noastre e energie si noi o innobilam sau o murdarim cu gandurile noastre.Putem sa ne educam acest copil,acest produs al mintii, putem sa il dezvoltam, sa il amplificam si sa imprastiem in jurul nostru energia gandurilor noastre.Eu ,in fiece dimineata,dupa ce o las e Gloria la scoala, raman singura in masina si vorbesc cu EL.Si ii multumesc pentru tot ce mi-a dat, pentru bunele si relele, pentru minunatele emotii pe care le-am trait pe scena sau la examenele de pe bancile scolii sau de pe scena vietii,demonstrandu-mi prin acestea ca exist.Ii multumesc ca sunt constienta de defectele mele pentru care ma iert, ii multumesc pentru iubirea celor din jur, pentru copiii mei,pentru barbatul ce ma mangaie si ma incurajeaza de un an incoace, pentru meseria mea, pentru respectul celor din jur, pentru ca m-am impacat cu mine si cu gandurile negre ale copilariei mele,si simt ca sunt ascultata. Si simt ca mi se trimit semne de confirmare, astfel incat intuitia mea devine prietena mea cea mai buna. Am fost intrebata intr-un interviu, de ce evit sa vorbesc despre iubire...pentru ca am de corectat multe la capitolul asta, si pentru ca incerc sa ma educ, incerc sa ma autodepasesc, sa imi constientizez pornirile si greselile. Dar intr-o seara am gasit raspunsul.Si am acceptat provocarea.Si nu oricum...ci cu curaj.Iubirea e medicamentul universal valabil,pornind de la clipa cand deschizi ochii spre mama ta si sanul ei din care te hranesti.Acest moment e momentul declansarii iubirii neconditionate,momentul sfant ,unic, nepretuit, declansator al iubirii ce se dezvolta in timp, se ramifica, capata stralucire si iti da incredere in viata si te strucureaza invingator.Momentul acela e datator de forta emotionala si trebuie pastrat.Iar mama are onoarea sa te ajute sa il pastrezi,iubindu-te,rasfatandu-te,ascultandu-te,venindu-ti mereu in intampinare, neobosita si mereu atenta la dezvoltarea ta.Cred ca oamenii dezvoltati emotional sunt mult mai bogati decat cei reci si seci.Arta, pentru mine a fost prilej de iubire. Arta m-a format sa fiu ,sa simt sa gandesc si sa ma prezint asa, ea inlocuind lipsa mamei mele.Am evoluat emotional practicand arta, consumand arta, arzand arta, presatand cu sufletul pe tava si asumandu-mi fiecare postura, replica sau sunet.Arta m-a ajutat sa imi pastrez emotia, fara de care as fi fost moarta.Arta mi-a fost ingerul pazitor.Si spun asta bucurandu-ma in fiecare minut ca am ales sa fac arta,ca am invatat sa apreciez si sa iubesc, am devenit mai umana si mai calda, mai fericita si mai simtitoare.Important este sa simti.Cat mai mult, sa simti....confirmandu-ti ,astfel, ca traiesti.Sunt constienta ca totul e cu un scop.Ca fiece clipa e un progres si o evolutie, ca fiecare dezamagire e un semnal de alarma, ca fiecare bucurie e o confirmare si mai ales, invat sa ma detasez, fiind contienta ca totul e cu un scop,fie temporar sau nu, dar util. Si viata mea e asa cum e pentru ca eu generez prin gandurile mele, sa fie astfel.Iti multumesc,TIE,ca m-ai luminat si m-ai ajutat sa constientizez.